Radu Banciu, controversatul jurnalist din România, a făcut o serie de dezvăluiri incredibile despre Radu Naum.
Radu Banciu a acordat un interviu în care a vorbit despre perioada în care a colaborat cu Radu Naum. Cei doi au comentat Turul Franței împreună, însă acest lucru nu l-a făcut pe celebrul jurnalist să aibă milă de fostul său coleg și a făcut dezvăluiri neașteptate.
Radu Banciu susține că nu a fost niciodată prieten la cataramă cu Radu Naum, iar acum a făcut dezvăluiri incredibile despre jurnalistul alături de care a comentat Turul Franței.
„A venit Naum în redacție, care era singurul comentator titrat de ciclism. Avea o prietenă la noi și, din vorbă în vorbă, a întrebat cine e ăla care scrie de ciclism. Și unii au arătat: «Uite, mă, prostul ăla e!». A venit Radu Naum s-a prezentat, mi-a spus că i-a plăcut. Şi la un moment dat mă sună Naum şi mă întreabă dacă nu vreau să vin la Eurosport să comentez Turul Franţei cu el. I-am spus că merg, eu nu comentasem niciodată nimic până atunci. Doina Stănescu a plecat de la noi (n.r. Prosport) la Eurosport, îi plăcuse şi ei de mine. I-a zis lui Naum: «Bă, nu vrei să comentezi cu el?». Naum nu avea timp să meargă la WC, aşa de scurte erau pauzele publicitare. Făcea pe el în etapele alea de 8 ore. Mi-a zis direct Naum: «Nu pot să comentez singur că nu pot merge la WC». Aşa am început noi. Pe criteriul ăsta.
Încă o dată, să comentezi cu Naum este mai greu decât să lucrezi la canalul Dunăre – Marea Neagră. Nu este un tip care să îţi lase cuvântul. Este un tip care are substanţă, care poate vorbi fără să se repete de seara până dimineaţa. Nu este un tip de dialog absolut deloc. Este un one man show”, a spus Radu Banciu, conform Fanatik.
„Marele paradox este că nu am prea reuşit să o construim niciodată. Am reuşit nişte frânturi să facem. Atunci când Naum făcea o pauză de respiraţie, tu trebuia să spui ceva interesant. Dacă spuneai doar «Da», şefii de acolo, Doina Stănescu, nu te mai chemau. Eu nu m-am dus acolo să îl aprob pe ăla. Trebuia să nu fiu de acord cu el, dar să o fac la modul inteligent. Să nu mă contrazic cu el, de dragul contradicţiei.
Atunci îl enervam pe el şi oricum nu mă mai chemau. Aşa a fost toată perioada aia. Pentru că Naum, văzând că eu reprezint o oarecare ameninţare pentru el, asta şi-a dat seama intrinsec, aşa. Nu mai era atât de… La început a zis: «Eee, îmi şterg şi eu nasul, zice şi ăsta două baliverne. Nu o să fie nicio problemă pentru mine». Cu timpul, a observat că are lângă el unul care îi poate pune probleme, din când în când.
Ceea ce s-a şi întâmplat. Eu după aia am devenit mai popular decât el. Asta pentru că el vorbea prea mult şi lumea s-a săturat să îl audă numai pe el. Eu vorbeam puţin şi relativ bine. Şi atunci, lumea a început. Că am văzut în mesajele pe care le primeam. Naum s-a şi enervat, de ce dracu’ tot îmi scriu ăia mie? Eu eram 10% şi 90% era el. Se mira că totuşi sunt unii care mă simpatizează pe mine mai mult decât pe el.
Însă nu şi-a diminuat niciodată debitul verbal. Erau şi mesaje: «Domnu’ Naum, n-aţi putea vorbi mai puţin?». El zicea râzând: «Asta nu se poate». Era un tip care ştia să facă glume, un tip spontan, excepţional. Am învăţat multe de la el. Pentru mine cel mai mare atu a fost că am reuşit să comentez cu un om de nivelul acesta. Dacă aş fi comentat cu un bou, cum mi s-a întâmplat de multe ori după, nu progresam cu nimic.
Naum avea cultură, vocabular, informaţii. Era un tip doxă. În ciclism era unul dintre cei mai mari comentatori din toate timpurile din toate ţările. Era extraordinar în domeniul ăla. Îl pasiona, venea cu dosare întregi, nu puteai să te ridici la nivelul lui. Puteai să aduci nişte epitete care să îi coloreze lui munca.
Da, dar nu mă comparam cu el. Avea alte atribute. Naum a participat la tururi, tatăl său a fost comentator de ciclism. A trăit în lumea asta. Eram pasionat, dar eram un amator în comparaţie cu el. Eu nu l-am concurat niciodată pe criteriul ăsta. Dar pe detalii am reuşit să-l contrez. Să fac un tandem. Dar noi nu eram un tandem născut. Nu aveam nimic în comun. Nu eram prieteni, nu am fost niciodată prieteni ca să ieşim la terase.
Am ieşit de câteva ori, dar mai mult din inerţie. Nu îmi petreceam vacanţele cu el. Nu aveam o chimie. Ne-am nimerit acolo că eram doi jurnalişti cu foarte mult verb şi multe lucruri de spus. Dar niciodată nu reuşeam să facem o emisiune perfectă. Fiecare să îşi aducă aportul pe care şi-l putea aduce. Se pierdea mult. Dar oamenii erau îngăduitori. Era un sport pe care nu îl cunoştea nici dracu’. Am avut acest atu, în primul rând. Noi am plecat de la zero cu acest sport”, a mai spus Radu Banciu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER